Tranziţia a luat sfârşit … pentru unii

De Shigeo Katsu şi Pradeep Mitra

BRUXELLES – Privind înapoi cei aproape 20 de ani de la căderea Zidului de la Berlin, pentru oricare din cei 400 milioane de oameni din ţările din Europa de est şi fosta Uniune Sovietică este clar că tranziţia de la economia planificată la cea de piaţă nu a fost o cursă de loc uşoară.

Modelele vechi de comerţ s-au destrămat peste noapte şi întreprinderile de stat supra-subvenţionate, care produceau bunuri proaste, s-au ruinat, în timp ce populaţia din regiune a pierdut ceea ce ei considerau ca locuri de muncă stabile şi mulţi din ei s-au confruntat cu sărăcia. În timp ce ţările din Europa centrală au trecut printr-o criză superficială, până la criza financiară din Rusia în 1998 ţările CSI şi-au văzut veniturile micşorându-se aproape în jumătate în comparaţie cu nivelul din 1990.

Prima decadă după comunism a fost dură, oricum, ultima decadă a fost mai bună pentru regiunea care se întinde de la Tallinn şi Tirana în vest la Vladivostok şi Bishkek în est. Astăzi, la doar 10 ani după criza financiară din Rusia, fostul Bloc de est şi-a revenit – şi pentru multe ţări din regiune tranziţia a luat sfârşit.

În prezent veniturile medii în ţările CSI au crescut peste nivelul din 1990 şi circa 50 milioane de persoane din regiune au scăpat de sărăcie doar în ultima decadă. Exporturile şi importurile de mărfuri, care s-au prăbuşit odată cu căderea Zidului de la Berlin, destrămarea Uniunii Sovietice şi dezintegrarea Iugoslaviei, s-au extins rapid de la puţin mai mult de 15 procente din PIB în 1994 la aproape 35 procente în 2006 în regiune în general. Serviciile, care în cadrul planificării centralizate aveau o prioritate redusă, au evoluat ca o forţă dinamică în aşa sectoare ca telecomunicaţiile, transportul, energia, sectorul bancar, au sporit comerţul de servicii până la aproape 7 procente din PIB.

Oricum, în timp ce ţările din Europa de est şi fosta Uniune Sovietică au depăşit în mare parte criza din anii 1990, ele trebuie să facă mai multe inovaţii, să implice toţi cetăţenii lor în dezvoltarea ţărilor lor şi să se integreze în economia globală, pentru a avea o creştere durabilă, afirmă noul raport al Băncii Mondiale prezentat săptămâna aceasta în Bruxelles.

Ultimii 20 de ani de tranziţie au produs o diviziune clară în fostul Bloc de est, unele părţi ale regiunii mişcându-se mai rapid decât altele. În partea de vest a regiunii, farmecul aderării la UE a dus la câştiguri considerabile în noile ţări membre ale UE. Alimentate de investiţiile străine în creştere, comerţul cu vecinii vestici a prosperat şi a sporit participarea în reţelele globale de producţie, cele din domeniul automobilelor şi tehnologiilor informaţional stimulând economiile locale. Aspectele cheie ale mediului de afaceri care au modelat comportamentul firmelor, le ajung sau le-au ajuns pe cele din economiile de piaţă mai dezvoltate din Europa de veste. Aceasta este de bun augur pentru perspectivele lor de viitor.

Mai departe spre est, în Comunitatea Statelor Independente (CSI), progresul nu a fost la fel de extins.Comerţul cu lumea exterioară se face în resurse şi bunuri naturale care pot fi produse utilizând forţă de muncă necalificată, iar reducerea întreprinderilor de stat care aveau doar pierderi întârzie procesul. Mediul de afaceri de asemenea se îmbunătăţeşte, dar încă nu susţine suficient concurenţa care ar putea face presiuni asupra firmelor în vederea elaborării produselor noi sau reducerii costurilor.

Cum ar putea acele părţi ale Blocului de est care rămân în urmă să ajungă ţările care cresc mai rapid? Unica rută viabilă spre prosperitate durabilă este îmbunătăţirea productivităţii – cantitatea produsă într-o perioadă de timp de capitalul şi forţa de muncă existentă. Şi aici sunt necesare inovaţiile, implicarea şi integrarea.

 În ce priveşte inovaţiile, ele sunt necesare deoarece pentru a spori productivitatea, firmele urmează să facă inovaţii, dezvoltând cunoştinţe noi pentru lume sau să absoarbă cunoştinţele generate în alte părţi. Creşterea productivităţii este mai mare în firmele care se confruntă cu presiune mai puternică din partea concurenţilor locali pentru dezvoltarea produselor şi pieţelor noi, când pot avea acces la sectoare financiare mai dezvoltate şi când regulile şi reglementările sunt mai previzibile.

Deocamdată, noţiunea de „implicare” este cheie. În timp ce veniturile din regiune au crescut rapid, acelaşi lucru nu s-a întâmplat cu locurile de muncă, cu excepţia noilor state membre ale Uniunii Europene mai recent. Mai mult chiar, participarea forţei de muncă – proporţia persoanelor cu vârsta de 15-64 ani care aparţin forţei de muncă – este mai mică decât în Europa de vest. Aceasta este o risipă a resurselor umane pe care ţările nu şi-o pot permite, în special în multe din aceste ţări, în care populaţia îmbătrâneşte rapid. Ceea ce este necesar sunt programele de educaţie continuă şi mărirea vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei. Şi acolo unde este posibil din consideraţiuni fiscale, urmează a fi reduse impozitele la salariu, care pentru angajatori sunt prea costisitoare.

În ultimul rând, ţările din regiune trebuie să-şi intensifice eforturile de integrare în economia globală. La moment comerţul cuprinde 60 procente din PIB în ţările care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 şi este de doar 20 procente în ţările CSI. Aceasta face apel la dezvoltarea unei mai bune facilitări a comerţului şi logistici eficiente şi la efectuarea reformelor vamale. Exporturile acestor ţări ar putea deveni mai competitive şi prin reducerea cheltuielilor prin intermediul liberalizării serviciilor bancare, de telecomunicaţii şi transport.

La doar 10 ani după tumultul crizei financiare din Rusia, tranziţia a luat sfârşit pentru cea mai mare parte a fostului Bloc de est. Dar pentru mulţi alţii, mai este o cale lungă de parcurs. Noi sperăm că ţările îşi vor intensifica eforturile în domeniul inovaţiilor, implicării şi integrării, astfel ca peste 10 ani, persoanele din Europa de est şi fosta Uniune Sovietică să poată privi la tranziţie ca la o parte a istoriei lor de demult şi să privească înainte spre un viitor mai luminos post-tranziţie.

Autorii sunt vice-preşedintele şi, respectiv, economistul principal pentru regiunea Europa şi Asia Centrală a Băncii Mondiale.